ROŞII DE BISTRIŢA

Sinonime : BN VII/ 11

Origine : incrucisare intre soiurile Hedelfinger x Ramon Oliva, efectuata la Staţiunea de Cercetare–Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa, omologat în anul 1978.

Fructul

Mărime: mijlocie (5,2 g).

Formă: ovoidă.

Epidermă: colorată în roşu închis, lucioasă, rezistentă la crăpare.

Peduncul: de lungime şi grosime medie, de culoare verdegălbuie.

Pulpa: semicrocantă,, rozroşietică, potrivit de suculentă, cu gust dulce-acrişor; conţine în medie 8,8% zahăr, 0,47 % aciditate.

Sâmbure: relativ mare reprezentând 6,5 % din greutatea fructului.

Epoca de coacere: timpurie, a II-a decadă a lunii iunie la 10 zile după cea a soiului Fruheste der Mark.

Pomul

● pomul este viguros, cu coroana piramidală până la globuloasă; lăstarul de un an este de lungime şi grosime medie, roşiatic; florile sunt mijlocii, cu petale albe, grupate câte 3-5 în buchet.

● prezintă rezistenţă bună la Monilia laxa şi la antracnoză (Blumeriella jaapii).

● înflorire timpurie, cei mai indicaţi polenizatori sunt soiurile: Bigarreau Moreau, Negre de Bistriţa, Iva, Roze.

Producţie şi utilizare

Intră pe rod în anul 5-6 de la plantare şi realizează producţii constante ( 6-8 to/ha-în anul X de la plantare).

Caractere agronomice : se comportă bine altoit pe cireş franc şi pe vişin.

Utilizare: fructe de calitate, destinate consumului în stare proaspătă.