NEGRE DE BISTRIŢA

Sinonime : BN 14/5

Origine : incrucisare între soiurile Hedelfinger x Germersdorf, obţinut la Staţiunea de Cercetare–Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa, omologat în anul 1968.

Autori : I. Ivan

Fructul

Mărime: mijlocie (5,0 g).

Formă: ovoid turtită lateral, mai ascuţită spre vârf şi rotunjită.

Epidermă: colorată în roşu închis până la aproape negru la maturitatea deplină.

Peduncul: scurt, de grosime mijlocie, de culoare verde – gălbui.

Pulpa: semicrocantă, roşu închisă, străbătută de vinişoare albicioase, suculentă, dulce; conţine în medie 9,5-11% zahăr, 0,52 % aciditate şi 8,98 mg/100 g produs proaspăt vitamina C.

Sâmbure: mijlociu, neaderent la pulpă.

Epoca de coacere: mijlocie, a II-a decadă a lunii iunie, la 12-14 zile după cea a soiului Fruheste der Mark.

Pomul

● pomul este semiviguros până la viguros, cu coroana globuloasă până la larg piramidală; lăstarul de un an este de lungime şi grosime medie, de culoare verde-măsliniu închisă, glabru; florile sunt mijlocii, cu petale albe, gofrate cu vârful ridicat spre interior, grupate câte 3-5 în buchet.

● prezintă rezistenţă bună la Monilia laxa şi la antracnoză (Blumeriella jaapii)..

● înflorire timpurie, cei mai indicaţi polenizatori sunt soiurile: Timpurii de Bistriţa, Bigarreau Moreau, Roşii de Bistriţa, Ramon Oliva.

Producţie şi utilizare

Intră pe rod timpuriu şi realizează producţii constante ( 9,3 to/ha-în anul X de la plantare).

Caractere agronomice: se comportă bine altoit pe cireş franc şi pe vişin.

Utilizare: fructe de cailiate superioară, destinate consumului în stare proaspătă.